Ploaie

Ploaie

de Tudor Arghezi

N-am auzit-o, parca, de mult…
O ascult.
Nadusala noptii curge pe geamuri.
Ploua-n golurile din ramuri.

As voi sa gasesc o asemanare
si caut în zgomote si murmure,
In viori, în naiuri si ghitare
Ecoul ndeslusit si turbure.

Noaptea s-a-ntunecat cu alte nopti în fund,
si din noapte-n noapte, noptile urzite
Cern ploaia cu nisipul marunt
Ca niste site.

Gandul, ajuns în flacara lui de ploaie tarzie,
Se face palid si descreste ca o faclie.
Fereastra e cernita de un fag
De care-atarna noaptea neagra, toata, ca un steag.

Nu-i suierul sabiilor ce se ascut
si-al spadei ciocnite de scut.
Nu e bataia inimii.
Nu-i Turnul si ornicul lui în care timpul colinse.

E parca sufletul tuturor ostilor învinse.




Ploaie


Aceasta pagina a fost accesata de 2363 ori.
{literal} {/literal}