Paznicul
de Tudor Arghezi
Se potolise spaima. Din casa sfarimata
Mai sovaiau trei ziduri in picioare.
Podelele-n cinci caturi zburasera deodata
Si raminea vazduhul posac invelitoare.
Din crestet pina-n pivniti cladirea era una.
Batusera ploi negre trei ani de nopti, la rind.
Prin casa gaunoasa treceau ca-n cimp furtuna
Si viscolul de iarna nebun si buciumind.
In ce-a fost o fereastra pazea-ncruntat un ciine,
Nedezlipit de vatra stapinului pierdut,
Pe care il asteapta sa vie azi ori miine,
Si miinele-ntirzie de mult si-a si trecut.
Paznicul
Aceasta pagina a fost accesata de 2073 ori.
