Paznicul

Paznicul

de Tudor Arghezi


Se potolise spaima. Din casa sfarimata
Mai sovaiau trei ziduri in picioare.
Podelele-n cinci caturi zburasera deodata
Si raminea vazduhul posac invelitoare.

Din crestet pina-n pivniti cladirea era una.
Batusera ploi negre trei ani de nopti, la rind.
Prin casa gaunoasa treceau ca-n cimp furtuna
Si viscolul de iarna nebun si buciumind.

In ce-a fost o fereastra pazea-ncruntat un ciine,
Nedezlipit de vatra stapinului pierdut,
Pe care il asteapta sa vie azi ori miine,
Si miinele-ntirzie de mult si-a si trecut.




Paznicul


Aceasta pagina a fost accesata de 961 ori.
{literal} {/literal}