Pasul dulce (dedicat Paraschivei)
de Tudor Arghezi
Singuratatea mi-e intotdeauna
Si pretutindeni buna-nsotitoare,
Asemuindu-mi sufletul cu luna
Care inghiata viata cum rasare.
Paraschivei
Miscarea-n jurul meu incetineaza.
Se micsoreaza uliti si cetate,
Si oamenii trecand pe la amiaza
Au ganduri si cuvinte departate.
Cui sa-i vorbesc de nu stiu ce ma doare?
Cine s-asculte sufletul e-nstare
Cu degetul trecut in cingatoare,
Fara sa-mi ceara sa-i vorbesc mai tare?
Tu pricepeai din gest. Intr-o privire
Pastrai comoara ce-mi lipsea
Si cunosteai si din inchipuire
Ce bolti de cer vegheau deasupra mea.
Dar cand venea s-asculte indoiala
La usa-ntredeschisa catre vis,
Imi auzeam pantoful si podeaua ...
Si-atunci stiam ca usa s-a-nchis.
Pasul dulce (dedicat Paraschivei)
Aceasta pagina a fost accesata de 2675 ori.
