Pasarile cerului

Pasarile cerului

de Tudor Arghezi

Pasarile negre taie,
inghetate si greoaie.
Cu aripile deschise.
Cerul ce le amortise,
intr-acolo,-n asfintit.
Prin vazduh intepenit.

Un' se duc cine mai stie.
Fara cuib nici colivie-n
Ramurile, ca de fier.
imbracate-n zmalt de ger ?
Zborul lor cind sa se-nvete
Prin vazduh, fara sa-nghete.

Schiopatind.
Din cind in cind ?
Ca le degera de-a dreptul
Subsuorile si pieptul.
Si le arde-n ochi si ghiare
Vintul, ca o apa-tare.

Le-as pofti sa intre-ncai,
Sa le dau pezmeti si ceai,
Sa le dau, in asternut,
Mei, alune si naut,
Sa le-adorm, macar atit,
Cu-oblojeli pina la git -
Sau le vir intr-un suman.

Dar ma cred rau si dusman,
Findca omul cu biciusca-i
Vinator cu glont de pusca.
M-as ruga si nu stiu cui,
Sa-mi dea scufii, sa le pui.
Si ciorapi de lina groasa,
Poate si tirligi de casa;
Insa lungi si cu carimbi,
Fie otova sau strimbi,
Ori cu-ncretituri si fald -
Numai sa le tie cald.

As ruga-o pe bunica
Sa ia fus si furca mica
Si sa traga din fuior
Fire moi, de dragul lor.
Si-o sa o mai rog sa faca,
Simbata. si cite-o claca
De logodnici si feciori,
Pentru bufnite si ciori.
Pentru berze si cocori.
Sa le-ncalte. sa
Ie-mbrace in ciubote si cojoace.

Drept rasplata, curmezis,
Le-or cladi, pe-acoperis.
Cuiburi mari
Cu pui hoinari,
Din ostrete,
Craci si bete,
Si din paie de sacara,
Caselor, la primavara




Pasarile cerului


Aceasta pagina a fost accesata de 1059 ori.
{literal} {/literal}