Paradisul

Paradisul

de Tudor Arghezi

-„Gradina se chemase Paradis si
Rai.
Acolo totdeauna-i mai,
Ofteaza Eva a pustiu,
Cand povesteste, mai tarziu,
Copiilor tinuti in poala
De cate ori ii culca si ii spala,
Acolo anul tine, fara gres,
De la caise pana la ciresi,
De la cirese pana la caise.
De doua luni e anul pare-mi-se,
Ba, mi se pare, nici de-atat.
Nu-i viscol, ger si timp urat,
Doar poame bune, cu toptanul.
Cat e gradina si cat tine anul.

Un rau de miere si un rau de lapte
Se-mpreunau in miazanoapte.
si am vazut si altceva:
Bomboane-n flori si garle de cafea.
Zahar movili si cornuri mari cu mac,
Stafide, nuci cu cozonac.

Puneai o chifla si ieseau o mie,
Crescute cate cinci pe-o farfurie,
Cu frisca si muiate in sirop,
Cu rom o picatura ori un strop.
Ziceai in gand si, tavi, nu mai tin minte,
Veneau pe fuga cu placinte,
Frigari cu pui intrau pe usi
Aduse de baieti si de papusi.

Pestii ieseau, sa intrebati pe tata,
Din iazuri, la dorinta, copti de-a gata,
si alegeai, pe sus, orice friptura,
si se prajea prin aer, pan’ la gura.
Orice ai fi vrut si jinduit
Era de ajuns sa fi ravnit.
Tata misca numai spranceana
si vinul alerga cu damigeana.

Asa era in Paradis. Pacat
Ca l-am pierdut si nu am ascultat!”.





Paradisul


Aceasta pagina a fost accesata de 3831 ori.
{literal} {/literal}