Ora confuza
de Tudor Arghezi
Nu as voi nici sa ma pling si nici sa gem,
N-as mai voi acum nici sa blestem,
Nici dusmania far-asemanare
Nu ma mai turbura si doare.
Nu mi-e minie, nu mi-e deznadejde.
Cu alte umbre ceasul se-nnadeste,
Nelamurit; soptit a rugaciune,
Si nu pot sti nimic din ce-am a spune
Si nu am cui, caci nu-ntelege nime
Cum nici eu nu-nteleg ce e cu mine.
Te iau duhovnic, suflete,-n tacere
Esti tu macar, sau sufar de-o parere ?
Ca sa te am eu, bobule de roua,
M-am impartit ca ziua. pe din doua,
Si m-am gindit ca partea pamanteasca
Celeialalte poate sa se spovedeasca.
Dar ce sa-ti spui ?
Ca n-am nimic de spus.
O ceata ma patrunde, pare ca de sus,
Si alta vine nu stiu de unde a venit,
Parc-as trai si parca-as fi murit.
Parca as fi si parca as fi fost.
Parca-s pribeag si fara adapost,
Un pai, o pleava, un scaiete,
O use fara de parete
Sau o fereastra-n gol.
Nu pot nici sa ma culc, nici sa ma scol
Si ma trezesc cu cineva umblind, -
Si zic ca poate-ar fi un gind,
Dar gindul mi-e si el nedeslusit,
De cine a intrat, de cine a iesit
Din camerile mele, calcate pe furis
Fara pareti si-acoperis.
Mi-e frica de ceva.
Pe-aci, pe undeva,
Se tot petrece, tot cite ceva,
Taine ursuze, chipuri de secunde.
Nimicul se-mpleteste si se-ascunde.
De cind ma stiu si m-am simtit ma-mbie
O viata petrecuta-n agonie
Un inceput fara sfirsit stiut
Si un sfirsit mereu fara-nceput.
Ora confuza
Aceasta pagina a fost accesata de 2245 ori.
