Ogor pustiu

Ogor pustiu

de Tudor Arghezi

Ogor pustiu si neumblat.
S-a tot risipit, s-a tot adunat.
Luna-i intr-un cos de vatra veche
Si soarele-aninat de o ureche,
Cofa de lut, atima de-o prajina,
Minjit cu zmalturi ce-ar fi fost lumina.

Uscate stele, pe coceni si ostrete,
incep de slavi si cer sa se dezvete.
Buruieni de scama si otreapa.
Muntele-i strimb.
Tarina crapa.
Cenuse, funingini si zgura.
Mucegai si malura.

Un sobor de vladici, la matca-ncleita,
S-a facut buturugi de rachita.
A trecut, undeva, si oaste:
Ies din tarina suliti, coifuri si coaste.
Valuri de cirpa
Se rastoarna cimpul. cu scirba.
O harfa si o vioara.
Cu strunele de sfoara.
Zac in singe si noroi.

O singura jivina, gogoloi,
Ca un arici, ca un peste,
Pitulata, se rostogoleste.
Si un cosciug spinzura-n vazduh:
Al
Tatalui, al
Fiului si-al
Sfintului
Duh.




Ogor pustiu


Aceasta pagina a fost accesata de 983 ori.
{literal} {/literal}