Nu te teme

Nu te teme

de Tudor Arghezi


Nu te teme de cuvinte, cel cu degete-n urechi :
O sa te pravale noaptea si-au sa amuteasca solii,
Sfarit in lutul vremii, ca un vraf de oale vechi,
Adapost nu vor mai cere de la tine nici sobolii.

Nu te teme de rasunet, cel ce te-mpresori cu cripte
Si te supara flacaii fugarind in cucuruz,
Cind prin trestii, lanci in tinda helesteului infipte,
Cinta calda doina baltii, misticului tau auz.

Lasa horele si trinta sa-ti invie cimitirul,
Cela ce ridici beteala iederilor peste vis
Si, uitindu-ti radacina, iti urmezi pe bolta firul,
Pentru ca in virf o floare cit o stea i s-a inchis.

Pleaca-te, imbelsugata, tu, tulpina, peste tara,
Si cu rodul greu saruta sesul vetrei, de gunoi.
Scoate virfurile, de te bizui, si podoabe innafara :
Rodul va cadea si singur inlauntru, innapoi.




Nu te teme


Aceasta pagina a fost accesata de 1118 ori.
{literal} {/literal}