Mortii

Mortii

de Tudor Arghezi

Ies mortii
Subt bolta cu clopot a portii,
Sint zece la numar
Si, umar la umar,
Se duc, cite doi, in cosciuge.
Fara muma, fara popa, fara cruce.
Se duc impreuna
Pe-nghet si pe luna.
Din condica zece s-au sters,
Varsati in univers.
Cu bratele puse domol
Pe pintecul gol.
Flaminzi, ei nu stiu de foame
Si, tepeni, uitat-au de ger.
Rani vinete, semne infame
Vor fi vindecate la cer.
Portarul in drum i-a oprit
Si-i numara-n bolta cu batul.

Mort pare si calu-nlemnit
Si omul ce minuie hatul.
Drum bun! catre groapa comuna.
Tarina va fie mai buna
Ca domnii ce v-au osindit,
Ca preotii ce nu v-au citit.
Si bagati
De seama, sa nu va-ncurcati.
Caci miine seara, poate chiar diseara.
Pe la aprinsul stelelor de ceara,
Mai treceti o data
La judecata.




Mortii


Aceasta pagina a fost accesata de 1407 ori.
{literal} {/literal}