Mitra lui Grigorie
de Tudor Arghezi
Tiara, grea pe frunte, de aur gros batut,
S-a faurit frumoasa, acum vreo sapte veacuri,
Muncita, in robie, de mester priceput
A-mpodobi tertipul cu gingasii si fleacuri.
Aci, cunosti calcaiul ciocanului, lovit
In bulgarii de aur supusi silit strivirii
Si-ncovoiati de- o floare la locul potrivit,
Prinzind infatisarea, treptat, a-nchipuirii.
Aci, se subtiaza metalul straveziu,
Si, fir plapind ca firul de par prin flori se coase;
Tors ca din furci de aur si ajungind matase,
Pe nicovala neagra, se isca nimbul viu.
Trei rinduri de zmaralde, ca dintii din gingie,
Rotunde, deopotriva, jurimprejur rasar,
Pe-alocuri intrerupte de-o piatra rubinie
Si de un bob mai mare de vechi margaritar.
Pastrata pentru Pasti in camin cu-ncuietoare,
Tiara sta-n parete, pazita de doi sfinti.
Albastrul captuselii patat e de sudoare,
Pe crestetul, din vremuri, al fostilor Parinti.
Mitra lui Grigorie
Aceasta pagina a fost accesata de 2538 ori.
