Mireasa
de Tudor Arghezi
Ochii tai s-au pus pe slove si cuvinte
Ca niste albine albastre, insetate de mirodeniile sfinte.
Si sugind mierea cartii s-au imbatat cu ea.
Halucinata stiintei, vino in gradina mea,
Unde busuiocul a crescut ca brazii, si macesii
Zgirie simburii sinului prin inul camesii.
Pamintul umbla dupa tine sa te soarba
Cu virfuri boante de iarba oarba.
Din singele tau baut si din sudoare
Pot sa iasa alte poame si feluri noi de floare.
Vino.
Dinainte iti voi desface pelinul si romaniti
Pe care le coace arsita.
Cu bratele si pieptul voi despica poiana
Si buruiana.
Voi ridica vitele fragede cu ghimpi de maracine
Ca niste omizi lungi, lipite de tine,
Te voi strecura ca dintr-o plasa,
Dind foile si umbra de o parte,
Cum ai facut si tu in carte,
Mireasa!
Dupa ce te voi fi trecut si aparat
De fiarele mici, de gizele de un carat.
De sarpe, de lanturi si de metale
Vegetale,
O sa ma lasi sa-ti pui inele de miini, bratari de picioare
Si alte vestminte, dogoritoare.
Mireasa
Aceasta pagina a fost accesata de 3117 ori.
