Miez de noapte

Miez de noapte

de Tudor Arghezi

Eu sint acel pe care l-am visat,
L-am cautat si-am vrut sa-l nascocesc,
Ca prin gunoiul meu cel omenesc
Sa treaca raza, ager si curat,

Acel ce-atinge neatins noroiul
Si poate duce drum si peste cer
Si sa ramiie fier de este fier,
Rugina-n el sa nu-si puie altoiul.

Sa nazuiasca-n marmura schimbare.
Singuratati, de sus, de stalactit.
Fiind cu toate-n veac nepotrivit
Si aripile findu-i vesnic calatoare.

Eu stiu tacea cind visul a murit,
Si-n toata clipa-nalt cite-o statuie
Tacerii, pe un drum ce suie
Neispravit.




Miez de noapte


Aceasta pagina a fost accesata de 1405 ori.
{literal} {/literal}