Latium

Latium

de Tudor Arghezi


In toata vremea ma gandesc la tine,
In ceasul bun ca si in ceasul rau,
Fara sa vreau, fara sa stiu, straine,
Chemat de mutul sfintul glasul tau.
E un narav cu-obirsie straveche
Si in desert voiam cu el sa lupt.
Te-am mostenit in singe si-n ureche
Si te-am batut cu laptele meu supt.
Si gindul meu ca urletul de fiara,
Flamind de ceruri si de tara,
Ma zdruncina din mila si pacate,
In goala mea singuratate.

E-o mostenire care vine
De mii de ani pina la mine.

5 iunie 1966





Latium


Aceasta pagina a fost accesata de 1343 ori.
{literal} {/literal}