La treaba
de Tudor Arghezi
Inca o data Fat-Frumos,
Si-a zmuls din grinda casei spada,
Arc bun si buzdugan mai noduros,
Sa dea din munte namila gramada.
Singur, orbeste-n ceasul rau,
Simtindu-se-ntarit ca de-o solie,
Cu o chemare din pamint si hau,
Pe care o-ntelege si n-o stie,
Se puse-n calea negurii cu coarne
Si gaurindu-i pintecul in zmirc
Si implinindu-i sabia in carne,
Au curs din ea otrava, muci si spirc.
In tavaleala sarpelui cu zeci
De capatini si ghiare uriase,
Era sa-si piarda zilele de veci,
Muscat de scut, de piept si de camase.
Cind a cazut, dihania a dat
Un vuiet care inca mai rasuna,
Ca muntele plesuv a tremurat
Si cu vazduhul lumii dimpreuna.
Urletul fiarei a mutat din loc
Cremenea stincii, brazdele si marea.
Dar Fat-Frumos avu si-acum noroc
Si se-mplini de-a-ntregul ei chemarea.
Si ispravind, sfiios se-ntoarce-n sat.
Se-ascunde, chibzuind ce sa mai faca,
O ciutura mai mare de-adapat
Si-un staul mai ca lumea, pentru vaca.
La treaba
Aceasta pagina a fost accesata de 2242 ori.
