Ion, Ion
de Tudor Arghezi
In beciul cu mortii, Ion e frumos.
intins gol pe piatra, c-un fraged suris.
Trei nopti sobolanii l-au ros
si gura-i baloasa ca de sacis.
Cand cioclu-l ridica-n spinare
Ion par-ar fi de pamant.
De-l pui poate sta in picioare
Dar bratul e moale si frant.
in ochii-i deschisi, o lumina,
A satului unde-i nascut,
A campului unde iezii-a pascut,
A incremenit acolo straina.
Departe de vatra si prins de boieri,
Departe de jalea mamuchii,
Pe trupu-i cu pete si peri
in carduri sunt morti si paduchii.
Ion, Ion
Aceasta pagina a fost accesata de 4431 ori.
