Intre doua nopti
de Tudor Arghezi
Mi-am implintat lopata taioasa in odaie.
Afara batea vintul.
Afara era ploaie.
Si mi-am sapat odaia departe subt pamint.
Afara batea ploaia.
Afara era vint.
Am aruncat pamintul din groapa, pe fereastra.
Pamintul era negru: perdeaua lui, albastra.
S-a ridicat la geamuri, pamintul pina sus.
Cit lumea-i era piscul, si-n pisc plingea
Isus.
Sapind s-a rupt lopata.
Cel ce-o stirbise, iata-l.
Cu moastele-i de piatra, fusese insus
Tatal.
Si m-am intors prin timpuri, pe unde-am scoborit,
Si in odaia goala din nou mi-a fost urit.
Si am voit atuncea sa sui si-n pisc sa fiu.
O stea era pe ceruri.
In cer era tirziu.
Intre doua nopti
Aceasta pagina a fost accesata de 4359 ori.
