Inscriptie pe o poarta de conac
de Tudor Arghezi
Cioplita din copacul intreg, din buturuga,
Nu m-au sapat uneltele de sluga,
Iesita pe de-a-ntregul din singura sudoare
A unui om, un mester de grinzi si de zavoare.
Nici n-au intrat in triunghiul din codru, doborit,
Piezis nici fierastraul, nici joagarul tirit.
Sint cioplitura dreapta, pe muche, de sacure,
Dintr-un stejar de vesnica padure.
Cu scobituri cinstite, crestate de topor.
Am stat opt veacuri straja aceluiasi izvor.
Titinile-ngropate, cu drugi si cu belciuge,
Le pot urni nainte, cind vor sa li se-njuge,
Si-nchid inapoi,
Spinarile de tauri, alaturi, cite doi.
Tu, care stii deschide si descuia cu-o soapta,
Esti mai presus de mine, de mester si de fapta.
Inscriptie pe o poarta de conac
Aceasta pagina a fost accesata de 2134 ori.
