In amurg
de Tudor Arghezi
Prin spicele cit tine tara mare
Isi taie drumul drept peste hotare,
Om dupa om, urmasi, innaintasi,
Un rind, de-a curmezisul, de coasasi.
Cei mai dincoa, innalti, iar cei din zare
Pitici, isi incovoaie sfoara calatoare.
Albi in camesi, cu murmur departat.
Coasele lor deodata - au scaparat.
Talazele in tremur ii inneaca,
Si cite-o floare, frageda, saraca,
Pribeaga-n holde, le-a trecut de briu
Prin undele de aur si de griu.
Aripelor asemeni, de cocoare,
Coasele par, lucind, ca vor sa zboare.
Aprilie 1967
In amurg
Aceasta pagina a fost accesata de 4847 ori.
