Imi pare rau

Imi pare rau

de Tudor Arghezi

imi pare rau ca
Dumnezeu, pe toti.
Ne ia drept niste spargatori si hoti
Si niste haimanale,
Crezind ca tot umblam dupa parale
Si dupa giuvaerele
Mariei-Sale.

Le leaga noduri, le chiteste intr-ascuns,
Ca sa ne minta, cu lumina el le-a uns
Si le arata doar pe dinafara.
Ca inlauntrul lor e noapte chioara.
In care tine totul sa ingroape.
il supara sa le vedem mai de aproape.

Ca nici n-ajunge mina la zavoare
Si se zgirceste si te doare.
Pe toate celea scrisa-i, fara carte,
Pedeapsa lui - «Primejdie de moarte»,
Pe om, pe bobul mic si pe gindac,
Pin' la saminta cit un virf de ac.
Nu mai vorbesc de cele mari detot;
Pina la ele sa ajung nu pot.

De cum atingi ceva, ori moare aia.
Ori tu, ca peste tot vapaia
Lui umbla ca un fulger orb, si trece,
Si arde, si ucide, nevazuta, molcoma si rece.
Nu zic, si eu sint tot o haimana.
Dar drag imi esti,
Sfmtia-Ta,
Si pot sa ma-ncumet sa jur
Ca umblu, nu sa fur.
Dar ispitit, sa vad, si cuvios.
Cum dramuiesti tu bezna de frumos,
De-ai pus-o pretutindeni cite-un pic.

Nu zic ca-i rau, nici bine vreau sa zic,
Nici nu ma bag in mestesugul tau.

Dar, vezi, ca de parerea ta imi pare rau.




Imi pare rau


Aceasta pagina a fost accesata de 1102 ori.
{literal} {/literal}