Icoana

Icoana

de Tudor Arghezi

Noaptea intinde scoarte, plocate si covoare.
Urzite cu zigzaguri si cu chenar marunt.
In care se repeta izvodul la culoare
Si chipurile crucii si florile, cum sunt.

in fata lunii, dreapta, soseaua-n vargi cu plopii
S-a pardosit cu toale din
Jii si
Mehedinti.
Si-n umbra fiecarui copac asteapta popii.
Stringind in miini tacute cadelnite fierbinti.
Ivirea se va face. pesemne, din cimpie,
Prin albele catune, pitite subt caciuli.
La moara adormita cu roata-n apa vie
S-au si sculat dulaii, molatici si ciufuli.

Caci iar
Ierusalimul se-arata dupa ploaie,
Cum l-au stiut intocmai, pe vremuri, cuviosii.
Ce vezi?
Sobolii-nalta biserici, musuroaie.
Ce-auzi ?
Vazduhul cinta intreg cu toti cocosii.




Icoana


Aceasta pagina a fost accesata de 1055 ori.
{literal} {/literal}