Heruvim bolnav
de Tudor Arghezi
Ingerul meu isi mai aduce-aminte
Din fericirile-i de mai nainte.
Cerul la gust i-ajange ca un blid
Cu laptele amar si agurid,
Stelele lui nu si le mai trimite
Ca niste steaguri sfinte zugravite,
Si vantul serii nu-i mai da indemn
Cu-aromele-i de vin si undelemn.
Livada, campul si-au pierdut si floarea
Si roadele si frunza si culoarea.
Apele negre duc subt cerul cald
Namoluri fierte, grele, de asfalt.
Oriunde capul cauta sa-si puie
Locu-i spinos si iarba face cuie.
Cocorii trec Taria fara el
Si nu-l mai cheama zborul lor defel.
Viata veciei, cuibul din ogiva,
Inimii lui ajuns-au deopotriva,
Si-ntaia data simte, cat de cat,
In dumicarea timpului, urat;
Caci nestiuta-ncepe sa-ncolteasca
Pe trupu-i alb o buba pamanteasca.
Heruvim bolnav
Aceasta pagina a fost accesata de 2655 ori.
