Haruri

Haruri

de Tudor Arghezi

Osinda nu se schimba, e pe viata.
Domnul mi-a pus alaturea o ceata,
Si-un put adinc, razbit intr-alt tarim.
Sa sec izvorul, ceata s-o darim;
Caci mintuirea mea pentru o viata noua
Era sa le sleiesc pe amindoua.
- «Cind ostenesti, - mi-a spus, - de una.
Cealalta e alaturi todeauna.
Adincul odihneste de inaltul
Si vei fi rind pe rind tot altul.»
Si m-a batut pe umar si s-a dus
intr-alte zari, incolo, prin apus.
M-am bucurat cu inima, vezi bine,
Ca
Domnul are-ncredere in mine.
Atita dar si-atita har
Nu se putea sa fie in zadar.
Si am ramas in tot pustiul mare.
Singur, pe-o magura calare.

Cu bratele sumese si cu scule
Si cu nadejdi aprinse indestule.
Domnul gingasul si milosul foarte
Avea de dat porunci si-ntr-alta parte.
imparatia fiindu-i fara de sfirsit,
Si-n bunatatea lui avind de miluit
Cu sfintele-i hatiruri si pomeni
Si alti alesi dintr-alte neamuri de mosneni.
Mi-am incercat uneltele cu mina,
Am masurat cu ochii si ceata si fintina.
Una ducea in slava, si alta, jghiab si vad,
Se scobora prin cremene in
Iad.
Eu, ceata o s-o surp cu tirnacopul.
Si apa o s-o scot cu napirstocul,
Si dupa ce le sfaram si le sec
imi iau calabalicul meu si plec.
Cit o sa tie asta ?
Hai, sa zic, o luna
Si gata.
Si-am facut o treaba buna.
Poate sa fie lucru mai frumos
Decit sa lasi fringhiile in jos,
Si negura sa o desfaci subtire
in jurubite, ite, fulgi si fire?
De vreau, o tes velinte si plocate
Si-o fac zuvelci si scoarte-mparechiate
Si, de voi da-o, negura, deoparte,
Se va vedea si dincolo de moarte.
Si-o sa ma duc sa caut pe
Domnul preamarit
Si o sa spui: - «Eu,
Doamne,-am ispravit.
Vrei sa-mi mai dai o-ncredintare ?
De-orice destoinicii ma simt in stare.
De-aci nainte somnul meu intarcu-l
Si-as dobori si stelele cu arcul.»
Dar ciutura, cind fuge pe fringhie,
Am asteptat-o ani si ani sa vie
Si s-a intors de prin adincuri goala.

Izvorul nu-si da unda si ma-nsala,
Si plinul ei se scurge printre doage
Si nu vrea sa ajunga la gura cui o trage,
Sa-i soarba clocotirea, de care-i insetat.
Nici muntele de ceata nici nu s-a clatinat.
Precum a fost porunca si fuse legamintul.
Cine si-l calca,
Domnul, sau robul lui, cuvintul ?
Credeai sa se gaseasca un prost atit de prost,
Sa gaureasca vintul ? -
Acela eu am fost.
Tu, suflet, nu-ntreba, nemintuit,
Care din cei doi semeni te-a mintit.
Domnul din ceruri, bun, sau
Necuratul.
Ca-ti mai sporesti osinda si pacatul.




Haruri


Aceasta pagina a fost accesata de 1199 ori.
{literal} {/literal}