Ghicitoarea

Ghicitoarea

de Tudor Arghezi

Ghici glucitoarea mea.
S-a pogorat un paianjen dintr-o stea,
Din Carul Mic, din Carul Mare,
Pe un fir de canepa lucitoare.
Si nu era paianjen, era painjenita.

Avea, ca tine, o gurita
(Manca-o-ar mama!)
Si parul ca arama,
Ochii ca niste dude
Brumate, negre, ude.

Si a scos niste picioare lungi
Din doua pungi
Fluturesti, de matase,
Nu prea subtiri, nici prea groase,
Cu calcaie

Mirositoare a lamaie.
La sale
Avea doua portocale,
Si la san (ascunde-le!)
Ouale, rotundele.

Si, sa-mi mai aduc aminte
Unde sa fi vazut si-un bob de linte
Nu stiu, am uitat,
Cu toate ca l-am pupat.
Ghici

Am impletit ibrisim cu arnici
Si i-am tivit sprincene si gene
Ca sa-ngreuieze pleoapele alene.
Ghici (manca-o-ar tata!)
Cine era fata?




Ghicitoarea


Aceasta pagina a fost accesata de 1178 ori.
{literal} {/literal}