Frunze pierdute

Frunze pierdute

de Tudor Arghezi

Cinzeci de ani, de cand incerci, mereu,
Condeiul, gandurile si cerneala,
N-au mai ajuns sa-ti curme, fatul meu,
Frica de tine si-ndoiala.
Te temi si-acum de ce te-ai mai temut,
De pagina curata si de randul
Si cuvantul de la inceput
Te sperie si litera si gandul.
Foile tale scrise, de hartie,
Se rup si zboara, ca dintr-o livada,
Frunzele smulse-n vijelie,
Fara ca piersicul sa si le vada.
La fiece cuvant, o sovaire
Te face sa tresari si-ai astepta.
Parca traiesti in somn si-n amintire
Si nu stii cine-a scris cu mana ta.




Frunze pierdute


Aceasta pagina a fost accesata de 1809 ori.
{literal} {/literal}