Flacara pazita
de Tudor Arghezi
La flacara, pazita sa nu ti-o fure vantul,
Te ispitea comoara ce ti-o dadea pamantul.
Ascunsa-ntr-o firida de piatra si-ncuiata,
Ea trebuia scobita adanc si dezgropata
Si apoi fiecarei franturi de giuvaer
Sa-i spargi era nevoie si doagele de fier.
Iti trebuia rabdare, credinta si putere,
Sa-nlaturi asternutul de paturi de mistere.
Dar cum sa smulgi comoara pe care-ai flamanzit
Tacerii cetluite cu lespezi de granit?
Si cum putea cladirea veciei s-o rastoarne
Plapanda ta faptura, de-abia-nchegata-n carne,
Cand tainele si somnul launtrice, vecine,
Se prelungeau din ocna pamantului si-n tine?
Era intai nevoie sa te patrunzi ca nu
Le birui neclintirea, de nu te-nvingi si tu.
Flacara pazita
Aceasta pagina a fost accesata de 2116 ori.
