Doina pe nai

Doina pe nai

de Tudor Arghezi


Fumu-i gros si-abia te vad.
La conace e prapad.
Ce blestem si nenoroc!
Magaziile-au luat foc.
Griul arde si porumbul,
Intr-o ceata grea ca plumbul,
Si vapaile alearga
Uriase, sa o sparga.
Tocmai cind se-arata-n tara
Aurul de pe secara,
De pe orzuri si livezi.
Vezi si nu-ti vine sa crezi
Ca se duce orisicum
Toata munca noastra-n scrum.
Dar si fara foc si para,
Ea pleca din vetre-afara,
Dusa-n zari pe marea-albastra
Si nu mai era a noastra.
Ii era drumul deschis
Boierimii la Paris,
Unde incepea odata
Viata ei adevarata.
Stropii nostri de sudoare
Se faceau margaritare
In siraguri saltarete
Pentru circ si calarete.
In cerceii de rubine
Era singe de la mine,
Lacrima din ochii tai,
Carnea ta u vinatai,
Candela de agonie
Si tacerea din sicrie.

Domnisorii se aduna
Sa se sfatuie-mpreuna,
n cincizeci de ani de sfat
S-au scuipat si injurat,
La cosciugul mortului,
Ca la usa cortului,
Mari ciocoi si mici ciocoi,
Ciocoi vechi si ciocoi noi,
Corbi in stoluri, citescite,
Ca pe hoituri, tabarite,
Duminecind acelasi les
La mincare intelesi
Numai ca o-nvatatura
Le incepe de la gura,
Pe cind alta, cu alt cintec,
Ii imbuca de la pintec.
Si dihonia lor tine
De o viata si mai bine,
Si cu totii, in sfirsit,
Se indroapa linistit.
Gilcevindu-se frumos,
Ciocul le-a ajuns la os.
Acum, vezi Maria-Ta,
Daa domnii-or mai scapa,
Doua reguli nu incap,
Toti vor tabari pe cap.
Tartacuta asta-ncurca
Sida domnilor de furca.
Ce-i un cap? Nimica toata.
Brate trebuiesc si gloata.
Omul este de folos
Numai de la git in jos;
La arat, la secerat
E mai bun de cap scuturat.
Intre umeri de napirci,
E de-ajuns un bumb de zgirci

Te trezesti si te mai miri
Cu panduri si Vladimiri
Si cu lumea de strinsura,
Care-ti baga pumnu-n gura
Si te scot si din mosie,
Sa le faci carausie.
Voda, Doamne, ia aminte:
Asta vine de la minte,
Arz-o focul de prostie,
Razvratire, haiducie,
Ura pe proprietar,
Astea vin de la tipar.
A fost bun cindva tiparul
Cind scotea Aghiazmatarul
Si molitvele, la schit,
Dar pe urma, s-a latit.
De la solva, de la buchi.
S-a intins ouind paduchi.
Blesteme Mitropolia.
Gindul, scrisul si hirtia.
Litera defier, cerneala,
Teascul, cartea si momeala
Strecurata prin cuvinte,
Drept simtiri si-nvataminte.
Nu e de rabdat zabava,
Cugetarea e otrava.

Deocamdata, prinsi de spaima,
Cuscrii nu se mai defaima,
Si cumnatii au uitat
Cit de mult s-au injurat
La Camara si Senat.
Albii, cum isi zic, si orsii,
Nu mai fac azi pe cocosii.
Spilcuitii de coconi,
Din fudulii ajung claponi.
Cucurigu! sus, pe claie;
Jos, in ploaie, cucuvaie.
Ieri destepti, si astazi prosti,
Cind ii vezinu-i mai cunosti,
Milogindu-se-ntre ei
Pentru cite un crimpei.
Tandari, zdrente de idei.
Cum veni napasta asta
Si ce este de facut
Sa ramiie ca-n trecut?
Mintea-atita de bogata
Si-ndrazneata altadata
La arenzi si la venit,
Intr-un ceas a saracit,
Intr-un ceas vijelios,
Timpul s-a intors pe dos
Si se stinse de odata.
Ca o lampa rasturnata.
Toate fetele marete,
Tinerete, batrinete,
S-au schimbat intr-o secunda,
Unde sa se mai ascunda?
Si chircitii si innaltii
Seamana unii cu altii,
Ca pisicile fatate,
Numai ca-ntr-altfel patate.
Din zorzoane si din masca
S-au ales doar cilti si iasca.
Ce viteaz era pe cal
Falnicul domn general,
Cind, trecind furmos pe strada,
In tinuta de parada,
S-arata la Zece-Mai!
S-a ales un putregai
Ca si el, legiuitorii
Sint in zilele viltorii,
Strinsi in rind
Si tremurind.
Fara vajnicul lor ifos,
Pare ca-s bolnavi de tifos.
Parca fata le-a ramas
Retezata de la nas.
Cum incepe balamucul
Le si zboara-n vint surtucul
Si ramin in pielea goala.
Nu e saga, e rascoala.
Dar mindriile trufase-s
In izmene si camase.
Insul cel adevarat
E un strimb, un cocosat.
Desfasat de blani si sube,
Dedesubt e numai bube.
Cite decoratii are
De la git la cingatoare,
De la ceafa pe spinare,
Zece copt, subt fiecare
Licarire, un puroi
Si nu poate da-nnapoi.
Din buboaiele statute,
Scos din el, ciocoiul pute.





Doina pe nai


Aceasta pagina a fost accesata de 1165 ori.
{literal} {/literal}