Doina pe fluier
de Tudor Arghezi
Un avant nestapanit
I-a-nviat si-ndragostit
Juni mai noi si cotoroante,
Cu principii si nuante
Se saruta brate-n brate,
De ceva sa se agate.
Suspinau c piere tara.
Venea vrajba cu ocara.
Boieria-n razvratire
Suferea ca de-o jignire.
Dupa-atiti amari de ani
O scuipau niste golani,
Suparata ca indura
Palmele peste figura.
Cind era mai gras norocul,
Se-mplinise si sorocul.
Tara le era mosia,
Cugetul, ticalosia,
Cuviinta, alelei !
Huzuresti si faci ce vrei.
Legea, eu, cum vreau o fac:
Birul, biciul, bunul-plac.
Alta lege-n tara nu-i:
Fistecare legea lui.
Ai de unde sa alegi,
Cati ciocoi atatea legi.
Ei, taranii-o luau de-a buna:
Vor o lege, numai una,
Si o lege-a tuturor,
Scrisa si cu mina lor.
Cind si cind, un zvon, asa,
Si mai mult infricosa.
Zece sate razasesti
S-au pornit spre Bucuresti.
De la munte, trei judete
Pleaca, minte sa ne-nvete.
La bariera din Vitan,
Robii de la Baragan
Au sosit cu furci si coase.
La Chitila sint vreo sase
Mii de oameni cu topoare.
Altele, la Cotroceni,
Gloata mare de olteni,
Fierb ceanul pe coceni.
Au venit sa se stramute-n
Care, ca la sapte sute,
Cu atei
Si cu purcei,
Cu caldari, cu pirostrii,
Cu copai si cu copii.
In palatul asta, mai,
Sint o mie de odai,
De incap, batu-i-ar sfintii,
Oltul si cu Mehedintii,
Si mai sint camari si casi
Cu izmene si camasi,
Sa imbraci, de-a lung si latul,
Muieretu-n tot Banatul.
Vine toata omenirea
Sa dea ochi cu stapinirea.
Capitala rasfatata
E de-aznoapte-mpresurata,
Spuen zvonul, si-un fior
Trece-n pielea tuturor
Deputatilor din Sfat.
La un ceas intirziat,
Cotropit de-atitea slugi,
N-ai nici cind, nici cum sa fugi.
Un boier, vechi carturar,
La un ochi c-un ochelar,
A cerut sa intre-n tara
O armata dinafara,
Orisicine, nu ii pasa,
Cu stapinii inteleasa,
Ca sa fie chezasie
De huzur si de mosie.
Patrioti de vorbe mari,
Carturari, necarturari,
Unii daci, altii romani,
Sint cu noi pina la bani.
Incercarea daca vine,
Ori cer ostilor straine
Sa le fie-ntr-ajutor,
IMpotriva tarii lor,
Care geme, care plinge,
Innecata-n fum si singe;
Ori, ca de atitea dati,
Se pitesc prin strainatati.
S-ar visa fugarii toti,
Toti stapini si patrioti.
Vinovatii si vrajmasii
Fac tot ei pe pagubasii.
Mascarici si negustori
Ni se fac judecatori...
Si simt mare trebuinta
Sa dea si cite-o sentinta.
PLugu-l pedepsesc ca ara;
Turmele, ca sint in tara,
Cad subt greaua lor osinda,
Ca nu pot sa le mai vinda
Si sa le mai aoce-n carti
Cu fugari dintr-alte parti.
Pe tarani, ca-si vad de munca,
De-i alunga si-i arunca,
Si se leapada de ei
Viii, mortii lor si-ai mei
Cu mosnenii si strabunii
Rindunelele, lastunii
Nu-si mai pusera cuibare
La conace si-n pridvoare.
Vrabiile s-au mutat
Din caminul necurat.
Stolurile lungi de ciori
Ii asteapta pe feciori,
Pe ispravnici si pe frati,
Sa-i dumice sprinzurati,
Sa framinte vitele
Hoituri cu copitele.
Faca-s-ar, cind ii alunga,
Bivolita sa-i ajunga.
Nu-i la curtea boiereasca
Nimeni sa le mai cunoasca,
Si-i partase la rascoale
Si cateaua dumitale,
Toata firea si simtirea
Is de-acum cu razvratirea.
Doina pe fluier
Aceasta pagina a fost accesata de 2608 ori.
