Doina
de Tudor Arghezi
Ii tes tarii, pe gherghef,
Fire-n jur, ca de sidef,
Sa ne suga, ca pe muste,
Cand se tin sa nu ne-mpuste.
Toti paianjenii domnesti
Stau la panda-n Bucuresti
Si apuca, pe furis,
Oamenii-n painjenis.
Facuti ghem, pe dedesubt,
Si-i pastreaza pentru supt;
Iar paianjenul cel mare
Sta in mijloc, ca-ntr-un soare
De matase.
Coase firul si-l descoase
Si-l aseaza, sa se joace,
Mai incolo, mai incoace;
il innoada, il deznoada,
impletit tot pe-alta prada,
Ca sa prinda, ca navodul,
inlauntru tot norodul.
Poate nici nu te-ai gandit
Ca un bat doar, de chibrit,
Ar da foc intr-o clipita
La matasea impletita.
Doina
Aceasta pagina a fost accesata de 4004 ori.
