Doi frumosi

Doi frumosi

de Tudor Arghezi

Pe-o foaie de izma-ngusta
Se opreste o lacusta.
Ce frumoasa-i, fa,
Marie !
N-are nici ea palarie
Si, strinsa-n fotele ei.
Fara tocuri si cercei,
Cu bondita-n subsuori
Si cu talpa goala-n flori
N-a fost, cind era mireasa,
Nici
Craiasa mai frumoasa.

Insa e si-un brotacel
Si nu luai seama la el,
Ochii lui in ochii ei
Licaresc si dau scintei.
Sufletele amindoua
Tremurind de-o spaima noua.
Si fiecare se stringe
Celalalt c-o sa-l manince.

Vai de pacatele lor.
Nu a fost nici-un omor.
Au sarit care-ntr-o parte
Si s-au dus in cirji departe.

Adevarul se cunoaste:
Dinsa nu maninca broaste.
Ar putea macar sa guste
Dinsul, gingasul, lacuste ?




Doi frumosi


Aceasta pagina a fost accesata de 1053 ori.
{literal} {/literal}