Din taine
de Tudor Arghezi
O alta taina, limba, nu stie cum rasare
Si cum se zamisleste dupa tinut si soare,
Mai limpede, mai aspra, mai posaca.
De ce nu poate gandul, ascuns in el, sa taca?
Faptura ei de aer da floare de lumina
Si are, ca porumbul si volvora, tulpina.
Tagaduie, ca mintea si trup si capatai.
Intr-adevar pribeaga, ce-a fost intai si-ntai.
El, omul? el, cuvantul? ca limbile-au ramas
Sa glasuiasca mintii, din carti, si fara glas.
Faptura de cuvinte, din grai sunat si muta,
Nu are, cercetata, plamada cunoscuta.
E inger, e mireasma atat de usoara
Ca fara vant nici aripi, de cum se isca zboara?
Sileste-te mai tare, iubite gramatic,
Sa-mi spui, ca, pana astazi, tu nu mi-ai spus nimic.
Din taine
Aceasta pagina a fost accesata de 2321 ori.
