Destine
de Tudor Arghezi
Nu stiu cum se-mpreuna stihiile cu sortii,
Ca blestemul dreptatii are puterea mortii.
De nu te ocroteste norocul in delir,
Nu scapi sa te ajunga nici mort in cimtir,
Oriunde te-ai ascunde, te cauta cuvintul
De jale terfelita, si-l duce-n lume vintul.
Ca ai trait din moarte, din ura si minciuna
Nu te cruci ca ura se-ncinge si razbuna.
Ai alungat saracul venit flamind la use
Sa-ti ceara o lipie tirita prin cenuse.
Sta-ti sufletul pe-o craca deasupra gropii tale
Si croncane-n pustiul suisurilor goale.
Ti-au pus la cap o cruce gatita cu-o cununa
De ghimpi uscati si putrezi si-n znop de matraguna,
Si-n crestetu-i o zdreanta si-un ciob de oala sparta,
Murdara pomenire, nu uita nici nu iarta.
Pazeste-te de rele, ca-ntr-un bordei din zare
O vaduva bletsema, soptind, la luminare,
Ea stie si sa lege in veac si sa dezlege,
Fara sa tie seama de pravila si lege.
Molitvele citite de preoti la morminte
Nici slova pe hirtie nu le mai tine minte.
Se duc cu tine-odata cind te-au lasat puterile
Si neamurile strimbe cu hotii si muierile.
Destine
Aceasta pagina a fost accesata de 2924 ori.
