Descantec

Descantec

de Tudor Arghezi

Lacate, cine te-a inchis
La usa marelui meu vis?
Unde ni-i cheia, unde-i pazitorul,
Sa sfarame zavorul
si sa vedem in fundul noptii noastre
Miscându-se comorile albastre?
Un pas din timp in timp, greoi
Se-apropie, dar a trecut de noi
Toti pasii se sfârsesc si pier
Pentru urechea ta de fier.
De-o vana-ntoarsa peste tine
Cred ca atârna din vazduh glicine
si, de pe bolti, zorele
si muguri si ciorchini de stele.
Cine va pune-n usa noastra cheie
0 singura scânteie?
Lumina ochiul si-l aseaza,
si-n incapere cauta sa vaza.
Lacatul simte si tresare
Cu bezna mea, ca de o sarutare.
Stea, nu poti tu intra-n veriga lui
si lacatul tacerii sa-l descui?






Descantec


Aceasta pagina a fost accesata de 1833 ori.
{literal} {/literal}