Denie

Denie

de Tudor Arghezi

Seara stau cu Dumnezeu
De vorba-n pridvorul meu.
El e colea, peste drum,
in altarul lui de fum,
Aprinzand intre hotare
Mucuri mici de lumanare.
Din cerdacul meu la el
E un zbor de porumbiel.
imi trimite danie
Cate o ganganie,
Paianjini pe sanie
Sau pe o metanie,
Atarnati de-o sfoara, groasa
Cat o umbra de matasa.
Si se leaga de pridvoare
Mirodenii dulci de floare.
Ca o punte de poteci
Pentru fluturi-n scurteici.

Pe drumul de el ales
Graiul n-are inteles.
Mai mult spune cucuruzul
Decat gura si auzul.
Domnul tace.
Glasul nu-si trimite-ncoace.
Domnul face.




Denie


Aceasta pagina a fost accesata de 1081 ori.
{literal} {/literal}