Dedicatie

Dedicatie

de Tudor Arghezi

Femei, potire cu venin,
Miros de fin stropit cu soare,
Lasati-mi jalea sa-mi inchin intr-asta toamna-ntristatoare!

Parfumul vostru vrajitor imi prinde fruntea-n nebunie
Ca un stilet omoritor
Si-azvirle singe-n reverie.
Aspir o dragoste-alburie in care numai nemurire
Si nori usori sa se-nmladie
Ca vintul printre corzi de lire.

Visez o dragoste suava,
O sarutare lina, rece,
Cum sint moliftu din dumbrava
Cind peste dinsii luna trece;

Cum sint in umbra helestaie in cari tresar lumini de candeli,
Cind vintul serilor le taie
Cu aripi fragede de-arhangheli.

O sarutare fara spasme,
O-mbratisare solitara
Si corpuri limpezi de fantasme
Din care setea-mi seculara

Sa verse vinul sideral in arsitatele caverne
Din stinca mea de mineral inmormintata printre perne.

Senar, nefericit azil
Al cugetarilor amare,
Te-a prins al mortii fad cadril in selenara-i desfrinare.
intelepciune, vesnicie,
Si tot ce cinti in inserare
C-o palida zadarnicie
Ce-ti toaca trist in cugetare.

Te du plesuv prin omenire,
Spuzit in suflet si livid;
De-i fi-ntelept, de-i fi stupid
Aceeas surda neclintire ingheata sufletele-n vid.

De-i fi bandit sau visator,
Despot cu singele pe limba;
Aceeas negura te nimba,
Si pentru pasu-ti calator
Cararea vremei nu se schimba.

Iubiri visate sau trecute
Cu smirna sinurilor calde,
Sau bolti stropite cu smaralde
Se duc, stirpite si cazute,
Aceleasi valuri sa le scalde.

in suier vinat urca ura.
Lugubra lumelor camase
Si-o prinde-n unghii ca-ntr-o fase,
Lasindu-i hoit ciuntit figura.
Belzeb si
Christ se duc de-a dura!
Nadejdea, visul se confunda
Cu limba faclei, muribunda.
Cu silueta cui ?
Cu dorul,
C-un crep ce-astupa viitorul.
Cu amintirea, cu zefirii.

Batind vazduhul ca vampirii -Si-ntind sfirsitului, covorul


Poeme, fraze si sisteme
Ce tind sa stinga meteorii!
O vijelie de blesteme
Pe care-o-nalta muritorii;
O
vorba zisa si raszisa!
Azi, cartea lor imi este-inchisa;
Si, daca nu
inchide-o tu!




Dedicatie


Aceasta pagina a fost accesata de 1222 ori.
{literal} {/literal}