De ce-as fi trist?

De ce-as fi trist?

de Tudor Arghezi


De ce-as fi trist, ca toamna tirzie mi-e frumoasa ?
Pridvoarele-mi sint cosuri cu flori, ca de mireasa.
Fereastra mi-este plina
De iederi impletite cu vine de glicina.
Beteala si-o desface la mine si mi-o lasa,
Cind soarele ramine sa-l gazduiesc in casa.
O prospetime noua suride si invie
Ca de botez, de nunta si ca de feciorie.

De ce-as fi trist ? Ca pacea duioasa si blajina
Ma duce ca o luntre prin linisti de lumina ?
E un suris si-n vraful de carti, sa ma alinte.
Vieti noi tresar vioaie din foste oseminte.
Vad frunza ca scoboara din ramuri cite una.
Le ruginise bruma, le argintase luna.
Aud si gringuritul de dragoste cu jele,
Oprit cu porumbeii pe coama casei mele.

Luceferii de noapte, scaparatori, i-adun
Din cerul ca o coada deschisa de paun.
Singuratatea-mi doarme, culcata-n somn alaturi,
De-a lungul, intre paturi.
Ma-ntreba citeodata, trezita dintr-un vis :
-,,Esti tot aici cu mine si tot cu mine-nchis?,,
Nu ma sfiiesc de dinsa, nici ei nu-i e rusine
Ca fuge sa se-ascunda de lume linga mine.

De ce-as fi trist ? Ca nu stiu mai bine sa framint
Cu sunet de vioara urciorul de pamint ?

Nu mi-e cladita casa de sita peste Trotus,
in pajistea cu cringuri ? De ce-as fi trist ? si totus…




De ce-as fi trist?


Aceasta pagina a fost accesata de 3326 ori.
{literal} {/literal}