Cosarul alb
de Tudor Arghezi
Luna plina, draga mea,
Merg cu scara dupa ea.
Nu vrea luna sa m-astepte
Si-mi aluneca-ntre trepte.
Cand o reazam, de-unde-a fost
S-a mutat si, ca un prost,
Mut si eu alaturi scara.
Am pierdut mai toata vara
Umbland noaptea-asa in dodii,
Cu o scara printre zodii,
Si mi-am cheltuit o viata
Dupa zarile din ceata.
Am cutreierat un an
Sesul lat din Baragan.
Muntii-un an i-am colindat.
Zece ani am cautat
In izvoare,-n curcubeu,
In rogoz, in elesteu.
Scara, prin paduri si sate,
S-a tocit pe jumatate
Si de-abia de-ajung cu ea
In clopotnita cu-o stea,
Unde suna gargaunii.
De funinginile lunii
Nu mai poate sa se spele
Cel ce s-a manjit cu ele.
Luna insa m-asteapta
Uite-o la fereastra mea.
Cosarul alb
Aceasta pagina a fost accesata de 3500 ori.
