Copila

Copila

de Tudor Arghezi

Copila, copila,
Mi-e mahnire si mila.
Grivei, plange si el.
Lacrimile noastre sunt la fel.
I s-a urat si lui cu lacrimile mute.
Un gand i-a spus: asteapta. Alt gand ii spune:
du-te.
Ii este dor, ca noua,
De fagaduielile-amandoua.
Il cotropeste ceata, ca pe fiecare.
Secera, poate, si-n el semnul de-ntrebare.
Flamande sunteti de alta paine,
Lacrimi de om si lacrimi de caine.
Ce e, Grivei?
Ce-i mosule? Ce vrei?
Glasul, ca o bataie de arama,
Ti s-a-ncetinat si se destrama
Si latra-nabusit de noapte
Sfaturi si soapte.
A stat cu mine-n batatura o viata,
El intr-o ceata, eu intr-alta ceata.
Copila,
Mi-e mahnire si mila.
Tovarasi, prieteni, vecini,
Dar singuratici, dar streini.
Un ostrov fara luntre fiecare,
Ostroave-n balti, in departare,
Zarite-n ochii tai, in ochii ei ...

Imbatranim, Grivei.




Copila


Aceasta pagina a fost accesata de 1170 ori.
{literal} {/literal}