Clocitoarea
de Tudor Arghezi
Omul zici c-a nascocit,
El, masina de clocit.
Dar, pe cat mi-aduc aminte,
L-a luat cucul inainte;
Caci in tagma pasareasca
Pune pe-altii sa cloceasca,
Hotule, oule cu pui,
Ca sa-i scoata cucii lui.
El pandeste, pe furis,
Cuiburile din frunzis,
Un minut fara dadaca,
Si-ntr-o lipsa de oleaca,
Oua-n cuib strein si pleaca.
Un ou ici, un ou colea,
Mai frumos nu se putea.
Cuiburile, cu chirie,
El le ia pe datorie
Si, la sase, sapte posti,
Face pasarile closti.
Cat priveste plata dreapta,
E soroc la Mos-Asteapta.
Cand prin pomi, cand prin urzici.
Oua-n cuib la pitulici,
Care nici nu au habar
intorcandu-se-n cuibar.
Ouale lor, cam la fel.
Se si potrivesc nitel,
Si-apoi gazda nu prea stie
Nici sa numere, sa scrie
Pe o frunza, pe-o hartie.
Cate oua a lasat
in cuibar, bob numarat.
Pitulicile, cinstite,
Raman dara pacalite.
Eu as vrea sa stiu: ce zice
Amagita pitulice
Cand bobocii ei nauci
Dau, in cuib, de pui de cuci?
Clocitoarea
Aceasta pagina a fost accesata de 2468 ori.
