Cite puhoaie!
de Tudor Arghezi
Cite puhoaie, cita omenire
Se rinduiesc de-acuma in vileag,
Sa ceara bucurii si fericire
Scrise cu slove mari pe steag!
As vrea sa ma-nfierbint si eu cu ele,
Sa-mi bata-n timple inima si mie,
Vazindu-le trezite, mari si grele,
Ca de o mqare, sfinta datorie.
Dar iata pana celor ce-au minjit
Drapelele cu alte juraminte,
E-o bidinea cu parul naclait
De fostele vopseli de mai nainte.
Unde statura bravii pina azi,
Ca nu la bucurie ci la lupta
Era chemarea, frati si camarazi?
Viata le curse dulce, neintrerupta.
Ati vrea credinta intru necredinta
Si lauri fara sa fi-nvins,
Venind la hramuri, dupa biruinta,
Cu singele pastrat si neatins.
Cite puhoaie!
Aceasta pagina a fost accesata de 2372 ori.
