Cintec de seara

Cintec de seara

de Tudor Arghezi

Am cintat pe cite scule toate, ca sa-mi rabde viata,
Dar cintind, si tevi si coarde mi-au ramas in miini ca ghiata.
Primul fluier mi-l taiasem dintr-un pai de griu balan,
Si cu cintecul de nunta insoteam seceratorii,
Pina ce subt maluri unda, razvratita an de an,
M-a silit sa stau din cintec si s-ascult zburind cocorii,
Si la fiecare cina, ostenit sa vreau sa cint,
Mi-am pus capul pe genunche, si genunchii in pamint.
Si cu fruntea ridicata, ca un stei in rugaciune,
Umilit si trist cerui si nesfirsitului de sus,
Coarde noi si alte glasuri in cintare sa rasune.
Si pe rind, in timpul noptii, visu-n ele mi l-am pus.

Iata pentru ce batranii-mi sarutau de tinar, mie,
Mina de pe corzi desprinsa, ca o stea de pe vecie,
Iata pentru ce-mprejuru-mi se-nvirteau atitea hore
Cu talazuri stirnite la vapaia unui far.
Iata pentru ce voinicii dintre vaile sonore
M-au incins cu briu de dafin si cununa de stejar.
De-ar dura macar cit frunza doinea mea de pe-nserate!
De-ar mai tine fragezimea coardelor inseninate!




Cintec de seara


Aceasta pagina a fost accesata de 1210 ori.
{literal} {/literal}