Cintec de boala

Cintec de boala

de Tudor Arghezi


Domnul, Dumnezeul mare,
Mi-a umplut doua pahare
Din cerescul lui rachiu
Scos din luna cu burghiu,
Si-n fiecare pahar
A lasat si-un drob de har.

Amindoua-s ale tale,
Zise Domnul, ia-le, bea-le.

Dupa ce m-a-mpartasit,
Insul mi s-a risipit.
L-am pierdut jurimprejur,
Ca o ceata dintru-un ciur.
Si-am ramas pribeag in boare,
Ca un miros fara floare.
Al careia lemn uscat
Radacina si-a uitat.
Ca un foc fara carbune.
Ca un fum fara taciune.

Sfintele sale potire
Au intrat in clocotire
Sufletul imi umbla beat
Pe subt veac si peste leat.

Si de sfinta bautura
Ma ia cu frig si caldura.
Carnea n-ar fi mai bolnavi
Dac-as fi baut otrava.

Incerc sufletul sa-l mint
Ca boala nu mi-e de-argint.
Betesugul, in zadar,
Ca nu-mi vine de la har.
Dar un leac intotdeauna
I-l aduce noaptea luna,
Si cind luna-n ceruri nu e
Geme ca strapuns de cuie.

Din ce vad, cu juramint,
Boala-i de la Duhul Sfint,
Si nu mi-e mila macar,
De nu de mine, de har.





Cintec de boala


Aceasta pagina a fost accesata de 1156 ori.
{literal} {/literal}