Ce mai navala

Ce mai navala

de Tudor Arghezi


Ce mai navala, Doamne, peste mine,
Ce-nvalmaseala de maimute si jivine
Cu graiul nadusit si-ntaratat!
De se mingaie, pare ca se bat
Pe demincare si simbrie,
Si ocarasc rastit cand se imbie,
Strimbi si la gind si la cautatura,
Nasul turtit le sta lipit de gura,
Si narile sleite pe masele
Arata neamul rar, ca la catele,
Peltica-n buze, limba lor trindava
Framanta vorba grea, ca o potcoava.
Gingia, rozatoare din parinti,
Rinjeste si surade furis, cu patru dinti,
Sasia minte si-n desert sireata,
Te linge su-mbaleaza totodata.

Marite Doamne, un dusman
Ma-nfrupta-aproape-n fiecare an
Si n-am avut, din leat in leat,
Nici un culesc netulburat,
Minjind mereu cu sabiile scoase
Tarimul de porumburi cu matase.
Sintem e drept, viteji din vrej in vrej,
Dar neintrerupt sa fim viteji,
Fiindca pofteste fiara la bucate,
Din toate uscaciunile nesemanate?






Ce mai navala


Aceasta pagina a fost accesata de 1127 ori.
{literal} {/literal}