Cantare
de Tudor Arghezi
M-am aparat zadarnic si ma strecor din lupta
In umbra lunii albe, cu lancea nalta rupta.
Pusei pamantul si ape, zagane intre noi,
Si suntem, pretutindeni, alaturi, amandoi.
Te intalnesc pe toata poteca-n asteptare,
Necontenita muta a mea insotitoare.
Pe la fantani iei unda pe palme si mi-o dai,
Iscata dintre pietre si timpuri, fara grai.
Ti-ai desfacut camasa si-ntrebi cu sanii-n mana
De vreau s-astampar setea din ei sau din fantana.
Ai dus la turtur gura cu gura mea plecata,
Voind sa bei cu mine scanteia lui deodata.
Amestecat-n totul, ca umbra si cu gandul,
Te poarta-n ea lumina si te-a crescut pamantul.
In fiecare sunet tacerea ta se-aude,
In vijelii, in ruga, in pas si-n alaute.
Ce sufar mi se pare ca-ti este de durere,
De fata-n tot ce naste, de fata-n tot ce piere,
Apropiata mie si tot departata,
Logodnica de-a pururi, sotie niciodata.
Cantare
Aceasta pagina a fost accesata de 4661 ori.
