Biserica din gropi
de Tudor Arghezi
Biserica necunoscuta, cu hramul sters, cu virful rupt,
Cu turla lesinata-n aer, se inconvoaie-n osteneala,
Si streasinilor,-i adaposturi de cuiburi, prinse dedesubt,
Pazesc si-a ingerilor palizi inchipuita poleiala.
Un tei acopera cu frunza sindrila sfintului locas.
Un preot cint linturghi, batrin si girbov, in vestminte,
Pentru crestinii si paginii acestei margini de oras
Si pentru citi, dupa pomelnic, isi mai aduce, stirb, aminte.
Tu n-ai de piatra decit semnul unui mormont de domnitor,
De niciun stil arhitectura ta nu rivneste ca sa tie.
Zidita-n lut, din grinzi si birne, si povirnita de pridvor,
Istoria si arta nu stau auzul sa si-l plece tie.
Dar el, oltean cu cosuri pline si cu balanta fara gres.
Intirzie din drum la tine, cind drumul lui spre tine duce.
Ia cobilita din spinare, cu cosurile de ciresi,
O pune jos si, cu sfiiala, scotind caciula, face cruce.
Biserica din gropi
Aceasta pagina a fost accesata de 2526 ori.
