Au trecut ...

Au trecut ...

de Tudor Arghezi

Au trecut vremurile, varstele, orele,
Fetele zvelte si horele.
Au trecut porumbieii in zbor
Pe deasupra lor,
Cimpoaiele, viorile.
Au trecut si florile.
Smucit in zigzag si spirale
De solduri si de brate goale,
Dantul plutit pe subsuori
Ca duca sirurilor de cocori,
Ca o ghirlanda s-anvartit si s-a-necat in slava,
In pulbere si pleava
Galbuie si trandafirie.
Mai auzisem in zvonuri o tipsie
Prin chiote, si departatele urale,
De dupa munte, undeva in vale.
Si s-au topit si ele si s-au stins.
Singuratatea marelui cuprins
Neclatinata-ntinde stapanire
Peste tinutul ei de cimitire.
Am pus urechea: canta a lacusta.
Ce lunga mi-e poteca si ingusta!
Ma pot gandi ca nimeni nu mai vine
Sa tulbure tacerile din mine.
Dar mi s-au rupt in hora si din joaca
Odrajdiile noi, de promoroaca,
Si pe hotarul innoptat
In zdrente albe calc, de capatat.
Vreai, mi se pare, luna,
Sa mergem impreuna.




Au trecut ...


Aceasta pagina a fost accesata de 1160 ori.
{literal} {/literal}