Arheologie
de Tudor Arghezi
Sufletul meu isi mai aduce-aminte
Si-acum si nencetat, de ce-a trecut,
De un trecut ce mi-e necunoscut,
Dar ale carui sfante oseminte
S-au asezat in mine far'sa stiu,
Cum nici pamantul stie pe-ale lui,
In care dorm statui langa statui
Si-i zavorit sicriu langa sicriu.
Un murmur nentrerupt, de epitafe,
Cari mai staine, care mai sonore.
Prin aer, timpu-i despartit de ore,
Ca de mireasma lor niste garoafe.
Tacerea vocile si le-a pierdut,
Care-o faceau pe vremuri sa rasune.
Aud tarina doar a vocilor strabune,
Cum se desface, cum s-a desfacut.
Si cateodata, totul se desteapta,
Ca-ntr-o furtuna mare ca taria
Si-arata veacurile temelia.
Eu priveghez pe ultima lor treapta.
Arheologie
Aceasta pagina a fost accesata de 2356 ori.
