Aluatul

Aluatul

de Tudor Arghezi

Nemultumiti de naiuri, de scripca si de flaut.
Ma-ntreaba cei de-alaturi de ce te tot mai caut,
Ca ei au stiri mai bune ca nu esti, nici n-ai fost
Si dintre toti cumintii ramin eu cel mai prost.
Pe cind ei dupa carne si butii pline umbla.
Cel mai sarman cu duhul, eu umblu dupa umbra.
Vezi, am citit in cartea de aur dintre carti
Ca tu esti facatorul-a-toate-n patru parti.

Nu stiu, dormeam citind-o cind ascultam padurea
Sunindu-mi, in pridvoare, sau ma gindeam aiurea.
Dar neputindu-mi gindul de om sa ma ajute.
Ma las in voia soaptei din fagi pe nestiute.
As vrea sa stiu, privindu-ti
Tariile cu zimti.
Dar ce-i a sti ?
De-ajuns e-atit: numai sa simti.
Te cautam prin lume sa ma-ntilnesc cu tine.
Sa-ti spun ca ce facusesi putea iesi mai bine.
Cind maica-mea framinta aluatul, ma-ntelegi ?
Ea scoate-ntodeauna din vatra piini intregi.




Aluatul


Aceasta pagina a fost accesata de 1002 ori.
{literal} {/literal}