Agate negre

Agate negre

de Tudor Arghezi

-36-

Sarmanul meu suflet strivit,
In care tintesc ginditorii,
Pe care pe rind te-au slutit -
Indreapta-te tot linistit
Spre unde se indreapta cocorii.

Gindirea in care sa-ti treci
Ecoul profundelor coruri,
E golul cu aburi-i reci,
Deschis peste veci,
Deasupra atitor goluri.

Privirile calde si limpezi
Si frunzele pline
De soapte timide de cintezi,
Ramasu-ne-au iaras streine,
Si-n ocna durerilor noastre-i mai bine.

O clipa, si trecem apoi
Acolo de unde ne-am rupt, -
Cu norii-n convoi,
Cu lumea dormind dedesubt.

Caci lumea pe unde alesul
Ti-l cauti prin ceata tomnata
Sa-ti prinda-ntelesul,
E o biata secunda banala
Din Viata totala.

(Linia dreapta, an I, nr.1, 15 aprilie 1904)





Agate negre


Aceasta pagina a fost accesata de 1061 ori.
{literal} {/literal}