A venit

A venit

de Tudor Arghezi

De zeci de vieti il cheama
Pe cel fara varsta, fara tarm, fara Vama,
Din singuratate.
Are sa vie vantul, poate,
Cu sulurile desfasurate.
Poate o umbra alba
Cu luna in salba.
Poate veni pasarea instelata
Cu aripa taiata.
Acvila, drumeata
Prin tarana si ceata.
Poate vantul marii, pribeag pe talaz.

Nu venise pana la amiaz'.
N-a venit nici pana la toaca.
Strigatul in pustiu incepuse sa taca.
Paianjenii, preoti si arhierei,
Purtand odajdiile de scantei,
In arcul strasinii de la cerdac,
Le carpeau cu ata si ac.
Intr-un plop cu turla subtire
Corbii-si alegeau manastire.
Misunau omizile-n albii uscate
De ape adevarate.
Luna sparta
Cazuse-ntr-o scorbura moarta,
Ca un urcior de lut.

Cand a venit? Cum a trecut?

Nu era vant,
Nici pasare, nici de cer nici de pamant,
Nici om, nici vis.
Era ca un lucru scris,
Faptura de soapta si scama,
Se urzeste, se destrama.
Ca o licarire de icoana.
Avea inel, cu o broboana
Ca o maceasa, privirea amara
De caprioara.
Zambetul intristat.
L-ai asteptat.
Ai adormit.
A venit.
A plecat.




A venit


Aceasta pagina a fost accesata de 1107 ori.
{literal} {/literal}