A mai trecut o vreme

A mai trecut o vreme

de Tudor Arghezi


Si-a mai trecut o vreme, si zeci de vremi, si sute
Si mii de vremi, pe numar, in sir, nemaistiute.
Puterea-nscaunata a stapinit cu jugul
Popoarele, pamintul, gindirea si belsugul.
N-ajunse-n lupta omul sa biruiasca firea
Ca trebuie sa intre-n razboi cu stapinirea.
De cum paseste insul din treapta lui afara
Nu mai e om ca tine, ci se preface-n fiara,
Si ins pe ins apasa indata ce se suie,
Si-l rastigneste-n cuie,
Si neamuri si popoare si mii de ani, intregi,
Au fost tinute-n lanturi de slugi de regi si regi.
Un rege ce se cheama in cronici Rege-Soare
Sta-n sfaturi cu sezutul sub tron pe o caldare.
Pe gaura din fund
Raspunsul Maiestatii se deslusea rotund.
Curtenii ascultindu-l din doua voci odata,
Una iesea vorbita, si cealalta cintata.
Curtenilor de vita li-i nasul surd si mut :
Nici oala, nici rasuflul din vinturi nu le put.
Prea maguliti in sine si fericiti sa intre,
Ei afla ce gindeste stapinul si din vintre.
Dealtfel intodeauna si-ncins cu chiparoase
Si crini, un tron miroase
A stirv, a murdarie, avutul strins porceste
Ii da trufie celui ce, prost, te porunceste.
Ohabnicele bunuri din danii si din ocini
Ajunsera sa scoata duhori de grajd si cicini,
Si s-a intins lesinul si putreda duhoare
De le-a rabdat in suflet si cuget fiecare,
Un timp, citeva timpuri. Mocirla adunase
Din loc in loc, sa zaca, laturile spumoase.
O dira de mocirle legase intre ele
Tarimurile-nchise, palate si castele.
Puroaiele umflate, hranite zmirc cu zmirc,
Au copt buboiul negru, inmugurit cu sfirc,
Si-atunci, din tara-n tara,
Buboaiele, atinse de ac si foc, crapara.





A mai trecut o vreme


Aceasta pagina a fost accesata de 1181 ori.
{literal} {/literal}